Mama closca si mama absenta vs depresia

F. Riemann, in prezentarea structurii nevrotice depresive , a descris deficitul de individuatie ca o precognitie pentru decompensarea depresiva de mai tarziu . El discuta conditiile de socializare ale unui copil astfel perturbat si prezinta tabloul unei mame- closca hiperprotectoare, care isi mentine copilul mic si neajutorat , preluand totul pentru el si sugrumandu-i vointa de dezvoltare de sine. Copilui va fi impiedicat sa dobandeasca competentele bazale necesare si sa invete sa se afirme si sa se impuna. Mama closca, care isi exploateaza si abuzeaza emotional copilul ca inlocuitor de partener , face totul pentru a-l tine pe copil legat de ea. Nu permite copilului agresiunea ca modalitate de distantare si indepartare ulterioara si isi obliga copilul la iubire eterna, si ii construieste sentimente de vinovatie mereu disponibile si foarte intense, daca vreodata se va indeparta de ea.

In contrast cu mama- closca se afla situatia existentiala a lipsei de iubire. Copilul neiubit, tratat printr-o saracie emotionala , va resimti lipsa de afectiune ca o vina proprie. El are impresia ca nu este demn de iubire si de aceea nu are de fapt dreptul de a trai. El trebuie mai intai sa-si castige dreptil la existenta jertfindu-se pentru altii si supunandu-se asteptarilor si dorintelor lor.

Cu toate deosebirile dintre cele doua tipuri de socializare , dezvoltarea lor duce la consecinte asemanatoare.

Evolutia sufleteasca a unui om care prezinta un deficit de individuatie poate fi descrisa asa: el este menit unui obiect al iubirii si traieste mai intens latura aproprierii , devotamentului si dependentei.

Dat fiind ca devenirea de sine trece drept un afront impotriva obiectului iubirii, toate situatiile care solicita independenta atrag dupa sine pericolul separarii , si mobilizeaza o masiva teama de pierdere.

Persoana traieste numai prin confirmarea pe care o primeste de la ceilalti , este legata ca un ecou de partener , se identifica cu el , renunta la sine partial sau total, isi reprima propriile dorinte , este dependent , se adapteaza pana la caricatura , isi inhiba agresivitatea si isi traieste prin altii dreptul la propria viata, lasandu-se intrebuintat. Are tendinta sa se suprasolicite si sa se lase suprasolicitat. Nu poate sa spuna ‚nu’ si se lasa condus in comportamentul lui de ceea ce presupune ca se asteapta de la el. Se teme ca isi va pierde partenerul daca ii refuza ceva. Prezinta cunoscuta atitudine de sacrificiu si considera pretentiile celorlalti ca fiind „ complet in ordine”

Situatiile de tentatie si de refuz , care duc la declansarea unei stari depresive la oameni cu structura nevrotica prezentata , arata dupa cum urmeaza:

• Plecarea din casa parinteasca

• Despartirea de partener

• Aparitia unei noi situatii de viata care implica dintr-o data mai multa independenta si raspundere ( intrarea intr-o activitate remunerata, nasterea unui copil, preluarea unui post)

Conflictul dintre independenta si autonomie mobilizat prin schimbarea se situatie , este clasic considerat fiind substratul pentru declansarea unei nevroze depresive. Dorinta puternica de a se agata pe de-o parte si dorinta de a deveni autonom, pe de alta parte, declanseaza un conlict.