„ Depresia este strigatul tacut dupa iubire” ( Deiter, 1986)

„ Depresia este strigatul tacut dupa iubire” ( Deiter, 1986) si vreau sa completez cu cuvintele lui E. Jakobson , „incercarea de a face imposibilul , posibil”( Jakobson, 1971)

Persoana cu deficit simbiotic se plange adesea de lipsa evidentei trairii. Intreaga sa viata este impregnata de o tonalitate dureroasa si plina de nostalgie, de o miscare interioara de cautare in directia unui scop care promite sa se indeplineasca , dar care adesea este foarte neclar. In centrul acestor autoperceptii se afla o lipsa clar traita , un gol emotional , un sentiment de neindeplinire care doar arareori se poate calma , care poate creste pana la o insatisfactie existentiala chinuitoare. In marea majoritate a cazutilor persoana respectiva nu stie ce-i lipseste. Uneori crede ca ar cunoaste scopul dorintelor sale ( o proprietate, o noua ocupatie, schimbarea locuintei, ascensiuni profesionale, un obiect de consum, un nou partener) si spera ca indeplinirea lor va duce la desfiintarea lipsei. Dar de fiecare data cand presupusul vis i s-a indeplinit , devine constient in mod dureros ca a vanat o fantoma . Se simte mai rau ca inainte, si va fi confruntat din nou cu vechile si neconsolatele trairi ale lipsei.

Satisfactia si bucuriile normale ale vietii cotidiene vor fi simtite fie ca anoste si fade , fie vor putea acoperi doar pentru foarte scurt deficitul resimtir profund. In legatura cu tot ceea ce face sau de ceea ce incearca sa se bucure persoana respectiva , are acest sentiment clar: nu, nu asta este ceea ce cautam!

Abia in momentul cand o relatie tinde sa se rupa , devine clar ce asteapta si ce cere cu ardoare respectivul de la obiectul iubirii sale , ce ii trebuie cu stringenta si ceea ce i-a lipsit adesea partial sau aproape total :

• schimb afectiv intens intr-un spatiu de siguranta

• contact fizic bogat in contextul aproprierii corporale tandre

• disponibilitatea neandoielnica a celuilalt si prezenta cat mai indelungata ( satisfacerea nevoii de siguranta)

• ocazia de a regresa in pozitia de dependenta si astfel sa primeasca ingrijiri pline de iubire ( satisfacerea nevoilor de dependenta)

• sentimentul ca este in centrul atentiei celuilalt si ca asfel este cel mai important in viata acstuia ( satisfacerea pretentiei de exclusivitate)

Nevoile enumerate ale individului adult care a suferit o perturbare bazala, pot fi privite ca dorinte infantile persistente. Acestea au caracteristicile lor specifice care dovedesc tocmai faptul ca in cazul lor pulsiunile simbiotice nu au fost tocmai bine traite.

Lipsa de acces a celui afectat la deficitul sau simbiotic si eforturile sale de a invinge lipsa , sunt diferite de la persoana la persoana. Exista patru modalitati mai frecvente:

• In primul rand este vorba de incercarea de satisfacere directa. Viata persoanei respective este centrata pe cautarea unui obiect matern. Partenerul de iubire trebuie sa anuleze lipsa de fericire de pana atunci si sa-i ofere mult dorita satisfactie, lucru greu de realizat datorita pretentiilor celui care sufera de deficit si asa se ajunge la o mare dezamagire.

• Al doilea caz se distinge prin eforturi neincetate de a usura chinul deficitului prin surogate. Aici intra toate satisfactiile substitutive posibile si imposibile: mancare, alcool, consumism, furia pasionala a calatoriilor.

• A treia modalitate de combatere a unui deficit simbiotic este metoda anesteziei. Prin activitati neincetate, prin inscenarea unor conflicte sociale dramatice si a unor tragedii in relatiile de parteneriat sau prin dependenta de munca , se incearca de fapt evitarea problemei propriu –zise.

• La a patra categorie sentimentul lipsei va fi refulat si adesea inlocuit cu o simptomatologie somatica psihogena.

bibliografie: F. Riemman , "Cele patru angoase fundamentale"